Ganduri catre tine…Ganduri, catre voi!

Cum as putea sa nu te iubesc, desi niciodata nu mi-ai sarit in brate sa-mi spui” Te iubesc, mama!” Cum as putea sa nu te iubesc, cand tone de lacrimi am varsat, doar sa te simt bine, pana la epuizare…
Cu fiecare zi ce trece, te iubesc si mai mult! Asta pentru ca esti al meu. Esti sange din sangele meu, asa beteag si lipsit de vina. Asa, fara grai, olog, neputincios, dar cu o inima care simte ceea ce multi nici sa-si inchipuie nu ar putea, cat de simtit nici gand. Cum as putea sa nu te iubesc, cand alaturi de tine am cunoscut adevarata durere, adevaratul chin, mahnire sufleteasca, neputinta si chiar nedreptate de multe ori, dar, cu toate astea, impreuna ne-am ridicat, ne-am sters ochii siroiti de lacrimi ascunse si ne-am continuat calatoria prin viata, mai curajosi, mai puternici si mai increzatori in Dumnezeu, fara sa dam vina pe trecut, pe noi, pe oameni, pentru toate cate sunt.
Cum as putea sa nu te iubesc cand inima mi-a stat la propriu, odata cu a ta, in nenumarate randuri. Cum as putea sa nu te iubesc, cum, spune tu, inger fara aripi! Golul cel simt pentru tine, niciodata nu se va umple, cu nimic. Nici banii, nici bogatiile si nici macar Amira, desi o iubesc infinit, la fel ca pe tine, nu l-a putut umple. Amira imi mangaie sufletul, tu mi-l plangi…Amira imi inunda inima, tu mi-o stingi…dar stii ce? Mama nu plange! Mama nu mai plange demult, iar tu stii…iar daca plange, plange foarte rar si mohnit, sa nu simti cat ma doare…pentru ca asta stiu ca te-ar putea intrista si mai mult…si mai stii ca, multe cate am trait, in spital, sau acasa, in 12 ani decand te-am tinut prima data in brate, cand ti-am mangaiat fata cu obrajul de mama iubitoare, ti-am atins manutele si ti-am sarutat talpile bolnave…nici o capodopera din lume, nu le-ar putea cuprinde, daramite, cateva cuvinte asternute aici…#teiubestemama si stiu ca tu stii, chiar daca niciodata nu vei putea citi aceste randuri. Simplu fapt ca razi cu pofta, atunci cand mama iti spune #teiubesc, cand te pupacesc, cand te strang in brate, cand ma joc cu tine si iti vorbesc, gandind ca esti copilul meu normal, pentru ca altfel nu te-am perceput niciodata, deaceea te-am acceptat si iubit asa cum Dumnezeu m-i te-a daruit, ma face sa cred ca esti minunea mea. Una din minuni, opusul Amirei, cei drept, dar asta nu ma impiedica sa te iubesc mai putin, luptatorul meu, care mi-ai demonstrat de atatea ori cat iubesti viata, cat ne iubesti pe noi, familia ta, desi, lacrimile in coltul ochilor iti siroiau de durere, iar mie, mama, inima imi ardea de neputinta. Si mai stiu, ca fara Dumnezeu si fara credinta, care mereu m-a ridicat ca printr-un miracol, de atatea si atatea ori, facand o mama si mai puternica din mine, desi am atatea si atatea nopti nedormite, griji in ceea ce te priveste…nimic, dar nimic, nu ar fi fost posibil. Robotel m-am simtit de atatea ori, dar chiar si asa, pentru voi, m-am ridicat cu fiecare cadere si mai puternica, si cu si mai multa pofta de viata! La fel ca tine!
Iti amintesti decate ori era sa te pierd, apoi imi zambeai? Inger esti pe pamant. Inger! Stiu ca Dumnezeu ma iubeste si mai stiu ca am facut tot ce mi-a fost in putinta de ati fi bine, stiu! Iar daca nu, Dumnezeu acolo sus va avea grija de noi toti. Nimic in viata, nu ramane nepedepsit. Asta e crucea ce Dumnezeu a decis s-o ducem impreuna mama, pentru care nu putem decat sa-i multumim, chiar daca de atatea si de atatea ori, ne-a taiat respiratia…Mai sunt ca noi, poate chiar mai napastuiti de soarta, dar cu toate astea noi stim ca, Dumnezeu ne iubeste si stie mai bine! Tu stii, rugaciunea mamei…Mama a invatat sa nu mai ceara, mama a invatat sa accepte. „Doamne, fa cum stii tu mai bine!” Am renuntat, la nu mi-l lua, desi imi e anapoda de greu sa accept ca intr-o zi… Iar asta pentru ca am zile cand stiu ca poate acolo ti-ar fi mai bine si zile cand nu ma pot impaca cu gandul…Am invatat sa traiesc cu frici si spaime, iar daca nu am invatat, inca invat…Viata, te invata multe, de vrei, de nu vrei…Inca ma intreb, cum ar fi fost viata noastra daca tu erai altfel…da, dupa ani si ani, inca doare rau…Te iubesc, asa cum esti, diferit, unic.
Pentru cei care ma acuza ca ma plang, pentru cei care se intreaba daca mi-a fost greu, o sa le raspund ca: „Nu, nu mi-a fost greu!” Mi-a fost extrem de greu. Am acceptat scrasnind din dinti, dar mi-a fost extrem de greu sa vad cum suferi, cum esti gavat, cum esti imbulbat cu medicamente, cum nu dormi noptile, cum nu mananci si trebuie sa-ti numar inbucaturile, cum nu poti merge si nici vorbi, cum viata sta pe loc si totusi merge inainte, cum cu fiecare internare in spital ma instrainez mai mult de tatal tau, de oameni, inchizandu-mi sufletul ca intr-o cutie a pandorei, spunandu-mi si spunand lumii” suntem bine ,trebuie sa mergem inainte! We have not choices!” Asa a functionat la mine, la noi…Ne-am ridicat impreuna, si-am zambit! La multi ani…cu bune!

La multi ani Constantinul meu si Elena mea frumoasa!

Alina Roxana Zota, mamica a doua minuni

Jurnal de carantina- 2

A trecut ceva timp decand nu am mai scris pe blog…Am simtit nevoia de multe ori sa scriu si am scris franturi, fara a le posta…Nu am avut energia necesara sa-mi duc ideea pana la capat, ceva intervenea mereu…un copil, o treaba care nu suporta amanare, sau sotul…Azi in schimb, dupa cafea, desi sunt doldora de racita, iar niste frisoane mi-au facut noaptea alba la propriu, mi-am facut un ceai si m-am pus pe astenut randuri printre ganduri. Locul unde ma simt cel mai confortabil, pentru ca sunt eu cu mine si o parte din cei cu care rezonez frumos. Oaza de liniste, unde ma retrag din cand in cand…Este asemeni acelui moment in care te privesti in oglinda si te placi asa cum esti, iar daca simti nevoia unei hidratari faciale o faci, pentru ca frumusetea odata cu varsta, necesita ingrijire amanuntita, iar ati purta de grija este un lucru divin, oricare ar fi metoda si challenge-ul pe care din cand in cand se cere sa-l faci, chair daca asta presupune sa-ti iesi din zona de confort si sa-ti intemeiezi o noua rutina. O faci, pentru ca ” inveti” sa te iubesti.

Simt nevoia de a nu pierde nici o clipa din a-mi petrece timpul cu copiii iar asta cu atat mai mult acum, cand sunt mici. Marog, Amira e mica pentru ca Stefy un pic mai are si ma intrece la cat de lungan s-a facut…Nu ne plictisim in casa deoarece „homeschooling-ul” , ne tine ocupati, iar restul timpului nu trece atat de greu ca in primele saptamani de izolare, deoarece, acum, totul a devenit o rutina, pentru noi. Astfel ca slava cerului, avem cu ce ne ocupa timpul si” da”, pretuim clipa pentru ca din toamna, fata mea oficial intra la receptie si inclusiv la program scolar normal, iar timpul care trece si trece simt ca mi-o ia, chair daca acesta este cursul lucrurilor. Privim impreuna la poze, la hainute, la jucarii pe care le rontaia si de care nu se despartea cand era mica, facem fel si fel de activitati, imi umbla prin lucruri, e pe zi ce trece tot mai desteapta, curioasa…frumoasa, nu mai spun si ma intreb Doamne, cand au trecut 4 ani? Cand? Nu a fost usor, dar iata ca timpul trece, iar eu prin ei, imi dau seama cat de mult m-am schimbat, cat am evoluat, cat de multe s-au schimbat din momentul in care am devenit mamica, dar mai ales mamica de doi! Prin ei, am devenit cu adevarat o femeia puternica. Asa ma simt!

Nu spun ca nu imi e dor de „libertatea ” ce-o aveam inainte pentru ca v-as minti, dar nimic nu se compara cu sentimentul de a fi mama. Este o provocare continua de urcusuri si coborasuri iar asta se dubleaza sau tripleaza in intensitate cu fiecare copil pe care il aduci pe lume sau pe care il cresti, in adevaratul sens al cuvantului. Il inveti sa deosebeasca binele de rau, il dojenesti, il ajuti si il indrumi, cum stii mai bine. Esti trup si suflet pentru el, la orice ora din zi, din noapte, la bucuie, dar mai ales la tristete. La noi, asa a fost!

Am simtit nevoia de a nu mai face „n-spe mii” de postari pe retelele de socializare si pentru ca ma las ghidata de instinct, mi-am focalizat atentia spre alte lucruri care imi aduc liniste. Astfel ca, mi-am facut ordine prin frigider deoarece sarbatorile de Paste, si-au pus amprenta pe silueta mea si asta nu-mi place, dar imi asum pentru ca mi-am facut poftele dupa bunul plac, fara sa tin cont de nici o regula care are legatura cu dieta. Citesc mai mult, seara bineanteles cand copiii asculta de regula o poveste, doua inainte de somn, musai in limba romana, am creat un obicei din asta si da, incerc din rasputeri sa imi reglez somnul si sa nu adorm mai tarziu de ora 11 maxim. Aseara am terminat in sfarsit, cartea lui Eckhart Tolle de citit ” Puterea prezentului „, care mi-a dat ceva batai de cap, dar, din care am invatat cat de benefic este sa traiesc ancorata in prezent, constienta fiind de ceea ce inseamna ” acum /aici”.

” Prezentul este uneori inacceptabil, neplacut sau groaznic. Este asa cum este. Observati felul in care mintea il eticheteaza si cum acest proces de etichetare, aceasta judecata continua, creeaza durere si nefericire. Observand mecanismele mintii, iesiti din aceste tipare ale rezistentei si atunci ii veti putea permite momentului prezent sa existe. Acest lucru va va oferi experienta starii de eliberare interioara de conditiile exterioare, starea de pace interioara autentica. Acceptati- apoi actionati. Indiferent ce contine momentul prezent, acceptati-l ca si cum dvs. le-ati fi ales. Conlucrati intotdeauna cu el, nu impotriva lui. Faceti-va din el un prieten si un aliat, nu un dusman. Acest fapt va va transforma in mod miraculos intreaga viata. Faceti din clipa de acum, tinta principala a vietii dvs. Daca mai inainte salasluiati in timp si faceati din cand in cand vizite scurte in clipa de acum, locuiti de acum incolo in prezent si vizitati ocazional trecutul si viitorul. Spuneti ” da”, momentului prezent. Ce poate fi mai inutil, mai nesanatos, decat sa creati o rezistenta interna fata de un lucru care exista deja? Ce poate fi mai nesanatos decat sa te opui vietii insesi, care este acum si mereu acum? Predati-va in fata a ceea ce exista. Spuneti ” da” vietii- si observati cum viata incepe dintr-odata as lucreze pentru si nu impotriva dvs. Orice actiune este mai buna decat lipsa actiunii, mai ales daca ati fost blocat mult timp intr-o situatie nefericita. Nu lasati frica sa va inunde mintea.  Folositi puterea momentului prezent. Frica nu o poate invinge. Daca v-ati uitat in oglinda si nu v-a placut ce ati vazut, ar trebui sa fiti nebun ca sa va atacati imaginea din oglinda. Este exact ce faceti cand va aflati intr-o stare de neacceptare. Si, desigur, daca atacati imaginea, va ataca si ea la randul ei. Daca acceptati imaginea, indiferent care este aceasta, daca aveti o atitudine prietenoasa fata de ea, nu poate sa nu devina si ea prietenoasa cu dvs. Iata cum schimbati lumea. Felul in care percepeti lumea, este o reflectare a starii dvs. de constiinta. In fiecare moment, constiinta dvs. creeaza lumea in care traiti. ”

Incep azi o carte noua, desi inca nu am terminat de citit cartea Happy scrisa de Fearne Cotton, una despre care voi povesti in celelalte articole…pentru ca mi-am propus sa nu treaca o zi fara sa citesc macar 20 de pagini…Am un chef nebun de shopping online si am cateva cosuri pentru ca in curand vine ziua sotului si a lui Stefan, motiv bun pentru a-mi strecura cate ceva si pentru mine…saptamana aproape ca a trecut, luna aprilie e gata…imi e dor nespus de cei dragi, mai dor ca niciodata, inca sper ca la vara sa mergem in vacanta pentru ca biletele sunt luate, „da”, ca si voi visez frumos la vacanta, dar nimic nu e sigur atata timp cat Stefy inca asteapta cateva confirmari legate de operatia la coloana, care va avea loc anul acesta sau nu.

Va pupacesc cu drag! Stati in casa, dar nu uitati sa va faceti izolarea frumoasa! Fiti buni si blanzi cu voi! Faceti alegeri bune si nu renuntati la voi, gasind ca scuza „virusul”, dar nici nu va invinovatiti prea aspru. Este o situatie noua, deloc usoara, o provocare din care daca privim cu optimism, vom iesi invingatori. Mancati sanatos! Hidratati-va! Cititi, faceti miscare, pregatiti mici deserturi celor dragi, petreceti timp de calitate impreuna, pentru ca acum mai mult ca niciodata puteti crea conexiuni stranse cu cei pe care ii iubiti. Bucurati-va de tot ceea ce aveti! Spuneti „te iubesc” in fiecare zi! Veti fi uimit cum, cu mana cu care dati, cu aceea se intoarce. Fiti buni! Fiti voi, fara masti! Unici, frumosi, inegalabili.

Alina Roxana Zota, mamica a doua minuni

Ce este fericirea?

Fericirea inseamna ce vrei tu sa insemne. Nu, nu-i vesnica, ci pe moment.
Fericit poti fi atunci cand dupa o zi intreaga de alergatura, esti tu cu tine, pui capul pe perna si te ghemuiesti in plapuma, de abia mai poti respira, de cate s-au intamplat, dar cu toate astea simti cum linistea si impacarea te cuprind, pentru simplu fapt ca traiesti si ca maine o poti lua de la capat, iar si iar…Esti fericiti si daca mai apuci sa vezi un film si daca nu, cum se intampla de cele mai multe ori.
Fericit poti fi cand alergi dupa copil prin parc si te prefaci ca nu il prinzi…cand inlocuiesti pedeapsa cu o imbratisare, desi simti ca gresesti…cand inca mai poti face tumbe prin iarba, cand simti mirosul florilor, cand esti prezent „aici si acum”, cand te lepezi de umbrele trecutului si de iluziile viitorului, cand te lasi purtat de emotii, cel putin pe moment si te eliberezi de vina, cand te bucuri precum un copil, de o bucatica de ceva bun, lasand papilele gustative sa-si faca mendrele, cand te lasi purtat de ritmuri ce te imbie la dans, nestiind cand vei dansa data viitoare. Esti fericit cand razi cu gura pana la urechi din nimicuri sau sari in sus de bucurie cand asteptarea a ceva a luat sfarsit.
Esti fericit cand te trezesti dimineata devreme pe picioarele tale si zambesti, nestiind ce fel de zi ai in fata…Zambesti pentru ca esti! Iar faptul ca esti, este inca un motiv in plus de a fi fericit! Esti fericit cand te trezesti in casuta ta, iar ochii iti fug la cei pe care ii iubesti si care, cu adevarat conteaza. Deschizi geamul, privesti cerul, pasarelele canta, iti asculti respiratia si ii multumesti lui Dumnezeu, pentru tot. Sunt viu, sunt sanatos, traiesc si sunt fericit…pe moment. Ce aroma de cafea ma imbie, fug pan’ ce nu se raceste…altfel pierd fericirea…Ce binecuvantare, ca suntem, oameni.
Text: Alina Roxana Zota

Ce e iubirea?

„Iubire trufasa”

Maini stranse, fete increzatoare,
Inimi atinse, iubiri ravasitoare,
Fluturi in stomac, pasi goi alergand,
Iubire mareata, ce in inimi patrunzi.

Te vad si te simt, te ascunzi, te gasesc.
Nu-mi scapi, nu te las, te iubesc, te doresc.
Doi tineri, natura, ochi mii ce-i privesc,
De nimeni n-au teama si se iubesc!

Zambesc si se ating, apoi chicotesc,
Drumul e lung, loviti sunt in piept,
Inima zburta, creduli sunt, ce-i drept,
Si in vis ratacesc, treziti, nu-i firesc!

„La greu si la bine”, s-au impotmolit,
Au sperat, au crezut, apoi s-au mintit,
Fluturii zborul si-au luat, rand pe rand,
Lacrimi pe fete si in inimi le curg.

Valuri de intrebari, valuri de regrete,
Din tineri copii, goi de sentimente,
O singura intrebare imi sageata prin gand,
Iubirea e oarba, trufasa, profunda, sau e doar un foc ce arde, se stinge si atat?

Alina Roxana Zota

Urzica, vedeta sezonului!

Hello dragilor, saptamana asta am facut-o „LATA!” HO! Stati ca n-am dat nici o petrecere( as vrea eu 😊), stiti doar, stam izolati in casa, sau la 100 m imprejur, nu mai mult, nu mai putin. Si daca tot stam in casa si daca tot se cere ” sistem imunitar intarit ” k de, acum mai mult ca niciodata, in vreme de pandemie, Coronita…stiti si voi!🙉🙉🙉 Zic asa…ca niciodata, desi in fiece an le vedem verzi frumoase ( urzicile), cocoanele astea de urzici si stiam puterile tamaduitoare, miraculoase… marog, care le au asupra sanatatii…stiam de ele de pe timpul bunicii, nici ca ma duceam sa culeg cateva. Iaca ca, anul acesta, mai in gluma mai in serios am trimis sotul in spatele blocului, la 100m( ghidandul de la geam), la cules de urzici. 🥬🥬🥬

Constiincios, cu manusi, fara masca recunosc a cules dragul de el o punga generoasa, sa fie, ca de’ asa e cand le iei pe gratis, nu?

Ca o d,na ce sunt motivata pana in gat, cand m-i se pune pata, m-am inarmat cu rabdare mi-am pus manusitele in mana si m-am pus pe treaba. Am sunat-o pe mama, pentru a-mi da indicatii cum sa le prepar, fiind „PREMIERA”am cautat pe sf. Google, bineanteles si let’s start! Le-am dat in cateva ape bune, aventura ca inteapa dracele chiar si prin manusi, va spun eu! Le-am spalat, le-am curatat si la mancare cu ele. Am poftit la omleta, asa ca pranzul meu de ieri a fost o delicatesa culinara, din poze o sa ma invidiati, jur! Am facut orez si a mancat intreaga familie, dar si binecunoscutul si miraculosul ceai de urzici, despre care jur ca nu mint, e chiar bun, avand in vedere faptul ca eu, care sunt o sclifosita, l-am baut tot, fara ai lasa dragutului nici o picatura. Am fost rea, recunosc, dar bai nui, ci motiv in plus sa mai culeaga o plasa si azi, nu de alta, dar ne-am bucurat enorm amandoi cand l-am vazut pe Stefy, band cu sete pana la ultima picatura si inca jumate de cana ca de’ are mama grija.

Si, ca o concluzie, hai ca nu-s asa sclifosita, nu? Asa mi-o amintesc pe mamaia rugandu-se de mine in copilarie sa beau ceai de urzici, ca nici acum nu-mi vine a crede ca am baut 1 l ceai singura. 🙊🥬🙊🥬🙊🥬

Sper ca v-am convins sa mergeti la cules de urzici!

Las cateva poze, iar pe YouTube gasiti un filmulet din care va puteti inspira cum sa gatiti urzicile.

Cateva beneficii ale ceaiului de urzica:
⚫ Creste imunitatea si te energizeaza avand vitamine precum A, C, D, E si K.
⚫ Contine lecitina si antioxidanti, combate stresul si oboseala.
⚫Omoara bacteriile din organism, fluidizeaza secretiile bronhice, cand esti racit.
⚫Are efect laxativ si diuretic.
⚫Fluidifica sangele si imbunatateste activitatea cardiaca, avand rezultate benefice atat asupra pielii ( trateaza acneea moderata), cat si a scalpului.

Alina Roxana Zota, mama a doua minuni

Jurnal de carantina- 1




Simt ca s-a ajuns acolo unde s-a dorit de unii, nu si de altii…Simt ca inca ne mintem frumos unii pe altii, e drept din casa, de pe canapea…pentru ca despre asta vreau sa vorbesc. Covid ne vrea in casa! Stam in casa, socializand in continuare nebuni, ca intr-o goana de neoprit ce suntem, nu noi cu noi, nici noi intre noi ci unii despre altii, care, pe care, spre „nicaieri „, spre infinituri neatinse, spre ura si invidie, amestecate cu teama. Social media, a invins! Aceasta este schimbarea despre care se tot vorbeste…
Observ cu repeziciune, o crestere a numarului de oameni, facand haz de necaz, asupra a tot ce se petrece cu noi, in astfel de vremuri. Altii, in continuare calca pe cadavre, dau din coate, se zbat sa iasa in evidenta, chiar si asa, de acasa, cu orice pret, ca doar acum e momentul si…o sa radeti, dar este! Iar altii in schimb, in continuare, privesc neputinciosi, in gol.
Covid, covid…ce ne faci tu noua? Ai fost sau nu, predestinat? Hai spune drept! Esti pandemia care ne omori de voie, sau de nevoie? Unii spun despre tine, ca ne vei schimba! Eu, spre exemplu, optimista de fel, dar cu un instinct bine dezvoltat, cand vine vorba despre VIATA🌈, am spus inca de la inceput ca ” Teama imi e, ca tot acest convoi va trece, iar lumea nu va invata nimic!” Gandesc pesimist despre tine si imi e sila de tine, ti-o jur! Inca nu imi e clar, de unde vii si incotr-o te indrepti, iar asta pentru ca prea multe voci imi suna in cap, doar cand iti aud numele. Sa stam in casa, ca sa ce? Cu ce drept vii tu, asa pe ne-pusa masa, sa ne dai lumea peste cap, in prag de inceput de an, in plina primavara, interzicandu-ne mirosul florilor de mar, a ierbii incoltite…taindu- ne elanul si demonstrandu-ne inca odata, ca si cum noi nu stiam ca ” socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea de afara” . Las esti, lasule! Eu stau in casa si deaceea nu ma tem sa-ti vorbesc pe limba ta! Ok, noi ca noi, dar la copii te-ai gandit? Cum le explici copiilor ca de maine, nu-i mai duci la gradinita, la scoala, la bunici, in parc si „da”, nici chiar in Mall! Ne-ai dat ca sa ne iei, sau ce? Teoria conspiratiei…asta aud in jur! Teorie, ne-teorie, mie una, ti-o zic drept, imi displaci. Te-ai trezit tu, asa, cadou de inceput de an, „hop- top, am venit sa va sufoc!” Ai venit sa ne iei aerul! Putinul aer, pe care il aveam…Stii cat rau provoci? Stii? Iar aici nu ma refer doar la miile de morti, ori la cei lasati in urma, ci la intreaga omenire. Prilej numai bun pentru cei invatati sa jatmaneasca, sa o faca in continuare, chiar si din casa, iar pentru cei batuti de soarta, sa li se usuce gura de sete si matele de foame, ajungand la mila unora, cica binevoitori, spagarii de mai ieri, coruptii…i-as numi eu, dar marog…
Doctori, dascali, politisti, artisti, actori…oameni de rand, batrani, tineri, copii, pe toti ne vrei a dobori, punandu-ne masti, manusi, combinezoane, sau baricadandu-ne in casa. Cine te crezi? Cine esti? Ce vrei? Ne vrei invinsi? Vei castiga! Stii de ce? Pentru ca raul, rau atrage, iar binele atrage bine! Tare mi-as dori sa n-am dreptate, dar de cand ai aparut asa, din senin in vietile noastre, din China, Wuhan, mama matii…treaba buna n-ai facut! Te-ai impanzit ca ciuma, ne-ai itait, te framanti ca un sarpe, provocand paloare printre oameni, ne inveti cum sa ne spalam pe maini, ca si cum toti ne-am nascut ieri, ne inchizi in casa, provocandu-ne pe toti, ne pui in aceeasi oala, dandu-ne lectii de viata, ne pui sa platesti polite vechi, ne imparti pe categorii, ne conditionezi atunci cand mergem la cumparaturi, ne pui pe jar, iar toate astea spre binele nostru, cica. Platim pentru a fi rasplatiti! Platim pentru a ne trezi la spiritualitate. Platim, fiind pusi toti in aceeasi oala, pentru ce? Crezi ca-i corect, spune tu? Viitorul suna…Ok, am inteles, ne vrei a aprecia clipa si a trai in prezent, a ne da jos mastile(cei care le-au avut), a nu cara trecutul in spate, iar aici ma refer atat la istorie, cat si la trecutul personal, din viata fiecaruia, dar cum putem face toate astea, neavand libertate! Cum? Te termini si tu odata, pentru numele lui Dumnezeu! De o luna stau in casa, pe o vreme asa frumoasa! Nu, nu ma plang, iar in casa nu ma plictisesc, gatesc, scriu, citesc, ma joc cu copiii, lucruri simple, ce le faceam si inainte ca tu, sa vii in viata mea, dar am re-invatat ceva, daca asta vrei sa auzi, imi vreau rutina, dinainte ca tu sa vii, inapoi. Viata era mult mai frumoasa, desi afara era un ger de crapau pietrele…
Acum, ca tot ti-am spus ce-a fost de spus si poate, ti-oi mai spune…Fa cumva, sa fie bine, fa cumva sa iesim teferi din acest cacat, care desparte si atata lumea in sapte parti! Nu ne invingi tu pe noi, ci noi pe tine, vei vedea! Acel curcubeu, va invinge! Va iesi, din nori si omenirea va putea zambi din nou. Normalitate, asta vrem! Nu ne pune pe toti in aceeasi oala, asta daca esti crestin adevarat! Auzi, ia hai, valea de unde ai venit! Acusi, vine iepurasul si chef de tine n-am!

Usor, usor, am implinit o luna de stat in casa…O luna in care am incercat sa respectam o noua rutina, copiii fiind acasa. Privesc cu recunostinta la tot ce am, la faptul ca am o casa, am ce pune pe masa, am copiii si sotul alaturi, dar asta nu inseamna ca nu imi lipseste libertatea dinainte, ca oricat de strong sunt si in general suntem noi mamele, femeile…nu am zile in care simt ca imi fuge pamantul de sub picioare, de oboseala, de ne-stare…ocupandu-ma in cea mai mare parte doar eu de ei, sotul fiind la job.

Our daily routine

La voi cum e? Ce ganduri, ce temeri, ce sperante va incearca, acum cand stiti cat de putin mai e pana de Paste si lucrurile nu par a se linisti, privind situatia actuala?

Alina Roxana Zota, mamica a doua minuni

%d blogeri au apreciat: